Istoric
ICECHIM și Cercetarea Românească de Chimie Aplicată – scurt istoric
În anul 1948, la inițiativa cadrelor didactice din cadrul Departamentului de Chimie Organică (Școala Politehnică București), departament condus de către Prof. Costin D. Nenițescu, au fost înființate Întreprinderile chimice pentru cercetare, proiectare și producție semi-industrială (ICEPS) pe platforma Dudești din București. Prin Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 604/1950, ICEPS a fost împărțit în două institute aparținând Ministerului Metalurgiei și Industriei Chimice: Institutul de Proiectare pentru Fabrici de Produse Chimice – IPROCHIM și Institutul de Cercetare Chimică – ICECHIM. Unii dintre angajații ICECHIM au fost personalități recunoscute, iar alții au devenit ulterior nume de referință în domeniu: Costin Nenițescu, Ecaterina Ciorănescu, Margareta Avram, Ion Gavăt, Hipolit Sanielevici, Raul Mihail, Emilian Bratu, Ileana Necșoiu, Dan Costescu, Emil Ionescu și mulți alții.
Acad. Costin D. Nenițescu
Pentru a coordona întreaga cercetare științifică românească și pentru a concentra forțele asupra tuturor problemelor majore, în anul 1970 a fost înființat Institutul Central de Cercetări Chimice, al cărui pilon principal a fost ICECHIM. Acest institut a grupat toate institutele departamentale de cercetare, centrele și laboratoarele de cercetare de pe lângă centralele industriale și combinatele chimice, precum și toată activitatea de cercetare din institutele de învățământ superior.
În anul 1973, institutele de proiectare tehnologică au intrat în subordinea directă a Institutului Central, care a devenit astfel Institutul Central de Chimie. În anii 1976-1980, cercetările ICECHIM și-au lăsat amprenta asupra multiplelor unități industriale: rafinării și uzine petrochimice (Borzești, Midia-Năvodari, Brazi, Teleajen, Timișoara și Pitești); fabrici de anvelope (Zalău, Caracal și Turnu-Severin); întreprinderi de articole tehnice din cauciuc (Botoșani și Tg. Jiu); întreprinderi de materiale plastice (Tulcea, Focșani, Năsăud, Drăgășani, Sf. Gheorghe, Miercurea Ciuc și Cehul Silvaniei); întreprinderi de fire și fibre (Câmpulung-Muscel, Vaslui, Roman, Corabia și Botoșani).
Imagini din laboratoarele ICECHIM
În perioada 1981 – 1989, activitatea ICECHIM a avut două componente de bază: modernizarea tehnologiilor la instalațiile în funcțiune și dezvoltarea calitativă a produselor, inclusiv cele destinate exportului; punerea în funcțiune a unor noi capacități industriale pe următoarele platforme: Întreprinderea de detergenți Timișoara, Întreprinderea Colorom Codlea, Secția de pesticide a Combinatului Oltchim, Instalația industrială de cauciuc poliizoprenic Brazi, Combinatul Chimic Giurgiu, Combinatul Chimic Sinteza Oradea, Combinatul de Îngrășăminte Chimice Valea Călugărească, Combinatul Chimic Făgăraș, Combinatul Chimic Victoria, Întreprinderile de detergenți Stela București și DERO Ploiești.
După anul 1990, ICECHIM s-a adaptat la noile condiții economice datorate reformelor economice structurale preliminare aderării la Uniunea Europeană și noilor sisteme de finanțare a cercetării, orientându-se treptat către cerințele întreprinderilor mici și mijlocii.
În anul 2004, Institutul de Cercetări Chimice a devenit Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Chimie și Petrochimie – ICECHIM, furnizând cercetări aplicate și studii teoretice în domeniul chimiei și petrochimiei.
În zilele noastre, ICECHIM s-a afirmat ca unul dintre principalii actori din zona de cercetare națională, precum și o componentă importantă a Spațiului European de Cercetare, cu proiecte de cercetare aplicată în mai multe domenii (Bioeconomie; IT&C, Spațiu și securitate; Energie, mediu și schimbări climatice; Eco-nano-tehnologii și materiale avansate; Sănătate; Patrimoniu și identitate culturală; Tehnologii noi și emergente), cu o multitudine de lucrări de cercetare publicate, brevete de invenție solicitate și acordate, precum și tehnologii transferate în industrie.
În final amintim pe Directorii Generali care au condus ICECHIM, de la înființare până în prezent: